Începutul – „A journey in evaluation”

STUDII CU ȘI DESPRE: EVALUARE ȘI EVALUATORI

Mi-am început călătoria acum 5 ani. Cuvântul „evaluare” rezona în mintea mea cu a măsura ceva ce există, cu atribuirea de valoare și nimic mai mult. Apoi, fără pregătirea necesară, am primit un ordin de serviciu. Trebuia să analizez artefacte necesare evaluării ex-post făcută de Autoritatea de Management unui proiect care fusese finanțat din fonduri europene și care se afla în perioada de sustenabilitate. Noaptea citeam legislație și în weekenduri mă gândeam ce alte „proiecte mărețe” puteau fi făcute, similar sau mai bine. A venit și clipa interacțiunii cu evaluatorii. Vorbim de o instituție a Administrației Centrale, așa că probabil bănuiți șocul inițial: date din rapoarte oficiale exclusiv INS, analiză strict pe indicatorii din care se puteau obține doar informații privind contribuția, etc. Veneam după o viață de antreprenoriat și nu înțelegeam relevanța efortului de a recompleta același tip de informație, susținută cu topuri de hârtie printată, cunoscutul fenomen „acoperiți de hârtii”.
OK, mi-am zis, fie și așa! Am început să creionez pașii necesari demarării unei propuneri de proiect (în timpul meu liber): un joc 2D care trebuia să fie finanțat de bani publici, care urmărea promovarea turistică a României. În 2017 se vedeau primele semne al viitorului, care arătau clar necesitatea dezvoltării ramurii digitale în promovare, în proiectele finanțate în acest scop, chiar fără crize precum aceasta declanșată în 2020. Am discutat cu managerul direcției apoi cu conducerea. Ideea le-a surâs inițial, am trecut la întocmirea documentației și… surpriză: la semnarea notei de oportunitate deja atitudinea era la 180 de grade: nu e prevăzut în PAAP, nu modificăm PAAP pentru așa ceva și nici la anul nu își are rostul. Acesta a fost începutul sfârșitului, la care s-au mai adăugat câteva pene de aripă ruptă, apoi mi-am văzut de drum. Totuși, era ceva ce mă „prinsese” și nu îmi dădea pace: raportul de evaluare. Am început să caut pe Google, să întreb cunoștințele. Prin una dintre cele mai fericite coincidențe din viața mea am aflat de programul de master al SNSPA. După 40 de ani între care 18 de cariera în cu totul alt domeniu, nu a fost deloc să mă conving că pot face față onorabil unei astfel de provocări, deși asta îmi doream. M-au încurajat enorm și cei care mă cunoșteau și cărora le mulțumesc și am devenit masterand în programul EPPPE.

So the journey began…

%d blogeri au apreciat: